(1) Stare de ființare în care un suflet se percepe pe sine deconectat de la Sursa Universului; (2) Stare de identificare cu corpul și/sau cu ego-ul, în care un suflet își uită natura spirituală și nu este capabil să perceapă interconectarea tuturor lucrurilor; (3) Apariția sufletelor din Dumnezeu-Sursa și coborârea lor în vibrație atunci când au început să exploreze universul exterior. Vezi și „cauza originară”.